Istoricul transportului public în oras.Primele forme de organizare a transportului public în oras apar în a doua jumãtate a secolului al XIX - lea pe fondul cresterii numãrului de locuitori si a extinderii orasului.
Dezvoltarea transportului public este stimulatãsi de legarea în circuitul feroviar a gãrii Cluj în anul 1870. Tendinta initialã a transportului public a fost sã lege cartierele orasului cu gara Cluj.
Primele forme de transport pubic în oras au fost pe cale feratã cu tractiune hipo iar imediat dupã aceea, în 1890, tractiunea a fost asiguratã de locomotiva cu aburi
Desi dezvoltarea orasului continuã, proiectele de introducere a tractiunii electrice la tramvaie nu pot fi puse în aplicare pânã la sfârsitul primului razboi mondial din cauza lipsei de capital si a surselor de energie.
Dupã primul rãzboi mondial odatã are loc o înviorare a activitãtii economico-sociale si o crestere semnificativã a numãrului de locuitori(în 1920 ajunge la 83.000 locuitori). În aceste conditii problema transportului public devine stringent.
În anul 1922, douã camioane "Saurer" rãmase capturã de razboi, cumpãrate de la armatã, reconditionate si recarosate în autobuze, dintre care unul cu etaj descoperit (acoperit cu rogojinã pe timp de ploaie), asigurã transportul cãlãtorilor în oras de la barierele Someseni(azi p-ta Mãrãsti) pe strada Dorobanti, centru, gara CFR.
Dupã anul 1924 se înfiinteazã societãtile: 'Blaga-Mãgãrit' si 'Rotatia' cea din urmã dezvoltânduse treptat a ajuns in 1926 sã cuprindã 32 de membrii si pe diferite trasee din oras sã asigure circulatia a peste 50 de autobuze.
Între anii 1929-1930 a luat fiintã la Cluj 'Uniunea Automobilelor de Cãlãtori si Marfã' iar în 1931 "Asiciatia Autocamionagiilor Profesionisti".
Cei mai multi proprietar s-au grupat în "Asociatia Proprietarilor de Autobuze Rapid" care a obtinut ulterior din partea primãriei dreptul exclusive de a organiza în Cluj transportul de persoane în comun. Traseele leagã în continuare gara de centru si cartierele mãrginase.
În pragul celui de-al doilea rãzboi mondial în Cluj erau organizate nouã linii de autobus dintre care trei erau sezoniere.
În primii ani de dupã rãzboi transportul urban a întâmpinat mari greutãti din cauza numãrului scãzut de autovehicule si a lipsei de benzinã. În aceste conditii o bunã parte din autobuzele firmei "Rapid" au folosit gazul metan grept combustibil.
Dotarea cu autobuze din productia internã, precum si introducrea în anul 1959 a transportului electric urban de troleibuze din productia autohtonã au însemnat o etapã semnificativã în activitatea de transport urban în municipiul Cluj.
La 1 ianuarie 1961 a luat fiintã Intreprinderea Orãseneascã de Transport Cluj, transformatã ulterior în Intreprinderea de Transport Urban Cluj.
La 1 ianuarie 1980 se înfiinteazã Intreprinderea Judeteanã de Transport Local care organizeazã activitatea de transport public în toate municipiile din judet.
Cresterea semnificativã a populatiei orasului ca urmare a procesului de industrializare de dupã anul 1970duce la introducerea transportului cu tramvaiul in anul 1987.
Dupã 1990 în tendinta generalà de descentralizare care are loc intreprinderea se descompune în unitãti de transport local autonome pentru fiecare municipiu din judet.
În municipiul Cluj-Napoca ia fiintã Regia Autonomã de transport Urban de Cãlãtori (R.A.T.UC.) care a rãmas pânã azi cel mai mare operator de transport public din oras.
http://www.ratuc.ro/istoric.php