Respectul fata de inaintasi - o lectie de istorie pentru urmasi
26 Iunie 2019, 20:04:02

Autor Subiect: Respectul fata de inaintasi - o lectie de istorie pentru urmasi  (Citit de 989 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

06 Decembrie 2009, 02:50:07

zofei.2006

  • Vizitator
                                                                                     Respectul fata de inaintasi - o lectie de istorie pentru urmasi


Care este unul dintre primele ganduri pe care le aveti cand pasiti pentru intaia oara intr-un oras sau cand ajungeti pentru prima data intr-o tara? Nu va doriti sa aflati detalii despre istoria acelor meleaguri, despre faptele si evenimentele ce si-au pus amprenta pe oameni si pe locuri? Iar pentru cei pasionati de anumite domenii este o adevarata placere sa afle noi informatii despre ceea ce-i intereseaza cu precadere: arta, istorie, arhitectura, trenuri... Si, atunci, intrebati de un muzeu!

deea infiintarii unui Muzeu al Cailor Ferate Romane a fost promovata in Romania inceputului de secol XX de inginerul Theodor Bals (1880-1965), reputat specialist in material rulant, fiind sustinuta si de directorul general al CFR de la acea vreme, Mihail Ionescu. Datorita pasiunii sale pentru tot ceea ce insemna transport feroviar, Theodor Bals a reusit sa salveze de la dezmembrare cateva tipuri de locomotive reprezentative pentru ilustrarea evolutiei caii ferate pe meleagurile noastre. Printre acestea se numara locomotiva nr. 43, Calugareni (ce a circulat din 1869 pe linia Bucuresti - Giurgiu), si locomotiva nr. 103, Romania (din prima serie de locomotive aduse de compania Strussberg). La eforturile acestui entuziast s-au alaturat si altii, ilustri anonimi, indragostiti de institutia in care lucrau - CFR. Astfel s-a constituit o colectie de piese de interes tehnico-constructiv si de acte cu valoare documentar-istorica.
In anul 1936, profitand de vremurile mai prielnice, Directiunea Generala a CFR a trecut la actiuni concrete de infiintare a unui muzeu. Misiunea punerii in practica a acestei idei a revenit Directiunii de Studii a CFR, condusa de inginerul Vanghele Misicu, o mare personalitate a lumii feroviare, astazi aproape uitata.
Ca prima actiune, Directiunea de Studii a emis o circulara, un ordin-program, publicat in Foaia Oficiala CFR nr. 973, din 16 septembrie 1936, prin care se aduc la cunostinta ceferistilor urmatoarele masuri:
"1. Infiintarea unui Muzeu CFR.
2. Contribuirea la instruirea personalului CFR.
3. Strangerea si pastrarea obiectelor istorice in legatura cu calea ferata.
4. Propaganda CFR, prin aceea ca publicul care va vizita acest muzeu isi va da seama de vasta si variata activitate a cailor noastre ferate, de bogatiile si de frumusetile tarii noastre, frumuseti accesibile prin mijloace de transport oferite de CFR."
Inceputul a fost, si nu putea fi altfel, modest. Pe langa cei care au considerat ca pot inscrie printre preocuparile lor si pe aceea a crearii unui muzeu, au existat si multi altii, care au privit problema cu neincredere, considerand-o o chestiune secundara - un fel de moft -, care n-ar fi nici tehnica, nici feroviara, nici de actualitate si nici macar... de serviciu.
Totusi respectivul ordin a avut un efect benefic, impulsionand colaborarea, cu sau fara elan, a tuturor directiilor. Au fost facute mari eforturi pentru detectarea, salvarea si pastrarea a tot ce putea constitui exponat in viitorul muzeu. Cu aceasta ocazie, s-au constatat mari lipsuri de material documentar, de obiecte si documente din anumite domenii: aparate de cale, sisteme de transmisii telegrafice si telefonice, semnale, uniforme, documente de transport si, nu in ultimul rand, cateva vagoane reprezentative.
Gratie initiativei lui Theodor Bals, sectia de material rulant motor, adica locomotivele, era cea mai bine reprezentata. In anul 1938 se pastrau pentru muzeu 10 locomotive de importanta istorica: cele doua amintite mai sus, Calugareni si Romania, precum si Racova, Lespezi, Ocna si Tighina. In lipsa unui spatiu adecvat, obiectele destinate muzeului, o data colectate si inventariate, au fost pastrate la unitatile la care au fost gasite, in asteptarea transferarii lor la muzeu.
Sediul viitorului Muzeu CFR s-a hotarat, la inceput, a fi Gara Bucuresti Filaret, prima gara a Capitalei, data in exploatare la 1869, instalarea muzeului urmand a se face dupa dezafectarea acesteia. Dar pana atunci era nevoie de un sediu provizoriu. S-a incercat reconstruirea unei hale in incinta Atelierelor Bucuresti Grivita, folosindu-se materialele rezultate din demolarea halei de planoare a Sectiei Aviatice a CFR. La o vreme dupa inceperea lucrului, s-a renuntat totusi la acest amplasament, din cauza ca era total nepotrivit pentru un muzeu.
O alta propunere viza instalarea muzeului in imediata apropiere a Institutului Tehnologic CFR (actualul sediu al AFER, din Piata Chibrit). Nici aceasta locatie nu a corespuns insa conditiilor aparte pe care trebuia sa le intruneasca un muzeu de cale ferata. Solutia salvatoare, desi tot provizorie, a fost aceea de instalare a muzeului in complexul cultural-sportiv al CFR de langa Podul Grant, pe Calea Giulesti - format din Casa Culturala CFR (actualul teatru Odeon) si Stadionul Giulesti.
Obtinandu-se aprobarea Asociatiei Sportive a Personalului CFR, s-a luat hotararea ca expozitia documentara a muzeului sa fie amenajata in salile de sub tribuna Stadionului Giulesti, ce aveau o suprafata totala de 1.200 m², erau bine iluminate si aveau un acces comod din strada. Parcul de material rulant urma sa fie amplasat pe spatiul cuprins intre tribunele stadionului si Podul Grant, pe o suprafata de cinci hectare.
Totul fusese bine gandit, dar, asa cum ne este caracteristic noua, romanilor, sa ne pripim, s-a luat brusc hotararea de a se inaugura muzeul mult mai devreme decat fusese planificat initial.
Deoarece se apropia momentul sarbatoririi a 70 de ani de la inaugurarea primului drum de fier romanesc, linia Bucuresti Filaret - Giurgiu, s-a stabilit ca evenimentul sa fie omagiat prin desfasurarea, in zilele de 10-12 iunie 1939, a unor ample serbari, denumite generic Ceferiada, al caror moment principal urma sa fie inaugurarea muzeului.
A fost instituita grabnic o comisie de ingineri, avandu-l ca presedinte pe un alt feroviar sufletist, inginerul Vanghele Misicu, comisie care nu a avut la dispozitie decat 45 de zile pentru pregatirea a tot ce era necesar. Aceasta, in conditiile in care lucrarile erau inca departe de a se fi incheiat: se mai executau operatiuni de turnare de beton armat si de zidarie la structura stadionului si nu era terminat nici marele turn al stadionului, unde urma sa fie amenajata si loja regala! In plus, mai trebuiau executate compartimentarea spatiului de sub tribune si operatiunile de tencuire si de montare a diverselor instalatii.
De asemenea, spatiul destinat viitorului parc de material rulant, care era numai gropi si gunoaie, mai avea destul pana sa devina un loc potrivit pentru destinderea celor veniti sa admire locomotivele si vagoanele ce aveau sa fie plasate aici.
Prin colaborarea tuturor directiunilor centrale ale CFR, s-a reusit totusi ca intr-un timp atat de scurt sa se termine toate lucrarile si sa fie pus la punct un intreg program de desfasurare a Ceferiadei. Asa se face ca, la 10 iunie 1939, o data cu debutul sarbatorii, a fost inaugurat oficial Muzeul CFR.
Evenimentul s-a petrecut in prezenta regelui Carol al II-lea, a printului Nicolae, a printului Mihai, a primului ministru - Armand Calinescu, a celorlalti membri ai guvernului, a corpului diplomatic acreditat la Bucuresti, a intregii conduceri a Regiei Autonome CFR, a numerosi invitati din strainatate si a circa 30.000 de spectatori.
Cu aceeasi ocazie a fost inaugurata si Casa Culturala CFR si, dupa doua zile, la 12 iunie 1939, in cadrul acelorasi serbari, a fost pusa oficial piatra fundamentala a Palatului Administrativ CFR, a carui construire incepuse cu doi ani inainte.
Cu toate greutatile inceputului, amenajarea si inaugurarea Muzeului CFR au fost o reusita, sub toate aspectele!
In urarile entuziaste ale publicului spectator, patruns de importanta momentului, s-au facut demonstratii ale strajerilor CFR, ale jandarmilor CFR si ale sportivilor feroviari si au defilat 4.000 de ceferisti veniti din intreaga tara, totul in ritmul fanfarei CFR. Un tren liliputan, cu o linie circulara ce intra si iesea de pe stadion printr-un tunel, completa atmosfera de sarbatoare din acea zi, incalzind cu deosebire imaginatia copiilor.
Cea mai emotionanta clipa a fost aceea in care, in "muzica" fluierelor de locomotiva, s-a dat semnalul defilarii trenurilor. In fruntea tuturor se afla locomotiva Calugareni, cu trei vagoane de epoca transportand calatori imbracati dupa moda anilor de inceput al erei feroviare.
Expozitia permanenta era structurata pe activitatile si directiile componente ale Regiei Autonome a Cailor Ferate Romane si cuprindea obiecte originale, machete si fotografii si date statistice, prezentate intr-o maniera deosebita. Tot in interior erau expuse si vagonul-salon al regelui Carol I si vagonul fostului imparat Francisc Iosif I (captura din Primul Razboi Mondial).



Parcul de material rulant aflat in exterior alcatuia o colectie impresionanta de locomotive si automotoare, de la cele mai vechi, pana la cele moderne, vagoanele fiind mai putin prezente. Printre cele mai celebre exponate se numara si cea mai puternica locomotiva din Europa acelor vremuri: locomotiva Diesel electrica DE 241.001-002!

Epilog
In anul 1944, bombardamentele aeriene ucigatoare abatute asupra Bucurestiului au atins si Muzeul CFR, distrugand piese de mare valoare pentru istoria CFR.
Dupa razboi, cu ocazia centenarului liniei Bucuresti - Campina, se deschidea un nou muzeu, in cladirea de pe Calea Grivitei - Muzeul Tehnic al Cailor Ferate. Aceasta cladire gazduieste si astazi muzeul si biblioteca CFR.
memorat
Advertisement
Partenerii Asociatiei Ro-Trans

Parteneri "Asociatia Ro-Trans":