Amintiri din alt veac... CU MOCANITA , PE DRUMURI DE MUNTE Un tren de epoca tras de o locomotiva cu abur aduce cu sine tot parfumul nostalgic al inceputului de veac XX...De-ajungi cumva in inima codrilor Bucovinei, de la Moldovita mai in sus, catre Rasca si Argel, ratacind agale prin padure poti avea surpriza sa dai peste niste linii inguste de cale ferata. Ruginite, subrede, invadate de buruieni, sinele acestea vechi sunt ultimele vestigii ale unei candva foarte intense activitati.
Potrivit documentelor vremii, cu vreo suta de ani in urma, in imprejurimile comunei Moldovita, strajuita de Obcina Mare si Obcina Feredeului, au inceput sa-si faca aparitia linii de fier serpuitoare. Pentru a le face "vad" pe pamanturile lor, localnicii, dar si oameni veniti aici de prin alte locuri, s-au luptat barbateste cu muntele, sapand cu tarna-copul in stanca tare. Si au invins: au construit nu mai putin de 60 de kilometri de cale ferata forestiera! Padurile Bucovinei devenisera un adevarat paienjenis feroviar.
Azi, toate acestea sunt doar amintire. N-au mai ramas decat acele urme ruginite. Si... mocanita! Care nu mai e totusi ceea ce a fost odinioara.
Undeva, intr-un depou din comuna Moldovita, se afla "garata" o locomotiva Kraus, fabricata in 1906, obiect de patrimoniu national, una dintre primele locomotive cu abur care au circulat in Romania. Ca un ecou din vremi de mult apuse, ea mai strabate inca fagasurile smulse muntelui de temerarii acelui timp revolut.
Vechiul terasament de cale ferata porneste chiar din centrul comunei si inconjoara Valea Moldovitei, cu o viteza de 15 km/h, cale de 26 de kilometri, pana la izvoarele batranului rau. De-a lungul traseului, printre copaci, poti zari, cand si cand, cateva gospodarii, rasfirate ici, colo. Case in care au trait, generatie dupa generatie, vlastarele aceluiasi neam. Case care n-au avut niciodata adresa. Si nici n-au avut nevoie. Aici, oamenii se cunosc intre ei si stiu bine cine locuieste acolo, in padure. Unii dintre acestia, varstnicii, pastreaza inca in memorie amintirea timpului cand "bijuteria" vaii, mocanita, era o prezenta vie in vietile lor; altii, cei tineri, stiu numai povestea acelei convietuiri.
E multa vreme de cand mocanita nu-si mai imparte traiul cu oamenii acestor locuri. S-a rupt de ei. Nu le mai apartine. Nu le mai sta alaturi, muncind impreuna cu ei pentru "painea cea de toate zilele". Ca si propriii lor copii plecati (si ramasi) la oras, ea ii viziteaza arar. S-a... "domnit"! Aduce acum turisti, in special dintre cei de alt grai, carora le da mana sa plateasca bani grei (intre 700 si 1000 de dolari) pentru o plimbare de doar cateva ceasuri...
Si oamenii s-au instrainat de ea. Singurii care mai stiu s-o struneasca, sa-i manuiasca mecanismele invechite si s-o vindece cand apare vreun betesug sunt doi batranei, doi mesteri mari, ultimii artizani ai unei meserii de-acum uitate.
Cu siguranta, multi si-ar dori un "voiaj de placere" cu mocanita. Sa-l facem impreuna.
Purcedem la drum la km 7, locul din care se desprinde ramificatia Rascovei. Trenul merge incet, cand smucindu-se, cand leganandu-se alene pe sine, in ritmul bine cunoscut al rotilor, ce intrerupe o clipa linistea imprejurimilor. Dupa ce traversam apa Lunguletului, coboram si mai incet, strabatand un spatiu de o extraordinara fru-musete. Un veritabil colt de rai, in care omul, fascinat, a prins si el radacini, creand, la randu-i, alte frumuseti: case pitoresti din lemn, izolate, imprejmuite cu cerdacuri, presarate pe coline.
Daca trenul intalneste in drum vreun localnic, acesta saluta voios. Si stai si te intrebi daca te saluta pe tine sau isi exprima incantarea de a o revedea pe batrana mocanita. Oricum, nu conteaza; batranica isi vede linistita de drum, pufaind din cand in cand a osteneala. Iar tu, fermecat de splendoarea verde ce te inconjoara, nu te mai saturi admirand privelistile. Ti-ai dori ca drumul acesta sa nu se mai sfarseasca niciodata... Prins de vraja taramului de vis prin care te poarta molcom batrana mocanita, dar si de farmecul vremurilor pe care ti le evoca voiajul acesta, nu-ti mai dai seama de curgerea timpului. Si nici n-apuci sa prinzi de veste cand te trezesti ca ai si ajuns la destinatie - la Moldovita. Statia terminus a peregrinarii noastre cu mocanita prin aceste mirifice locuri este o asezare bogata si frumoasa, in deplina armonie cu splendorile naturale ce o inconjoara.
Dupa cum spuneam, astazi aparitiile mocanitei sunt foarte rare si oamenii locului se bucura tare mult s-o revada. Astfel de momente nasc vechi amintiri batranilor, care, incantati de vizita, il saluta cazon pe "imblanzitorul" cailor-pu-tere: "Sa traiti, dom' mecanic!".
Voiajul s-a sfarsit. A fost minunat! Ambianta cu iz de... istorie in care am calatorit, eleganta trenului de epoca, viteza neobisnuit de redusa (de 50 km/h), ce ne-a oferit ragazul de a admira pas cu pas "gura de rai" pe care am strabatut-o, reflectiile mai mult sau mai putin filozofice la care ne-a indemnat scurta, dar minunata noastra calatorie, toate acestea vor deveni, cu siguranta, amintiri de neuitat, pe care le vom rememora intotdeauna cu placere si bucurie.
Calatorie nostalgicaDaca v-am starnit curiozitatea si dorinta de a calatori in... timp cu un elegant tren de epoca, va informam ca aveti sansa de a va implini acest vis: CFR Calatori pune la dispozitia doritorilor de voiaje mai mult sau mai putin nostalgice trenuri de epoca, pe trasee turistice sau pe orice alta relatie de transport din tara. Trenurile sunt tractate de loco-motive cu abur (unele dintre ele, piese de muzeu) si au in compunere vagoane vechi, construite in urma cu mai bine de un secol.
Bunaoara, garnitura denumita Moldovita, aflata la Iasi, este formata dintr-un vagon de clasa I, cu 12 locuri, un vagon de clasa a II-a, cu 24 de locuri, un vagon de clasa a III-a, cu 32 de locuri, un vagon-salon, cu 10 locuri, si un vagon de bagaje, construite inainte de Primul Razboi Mondial. Garnitura este tractata de locomotiva cu abur seria 230516, aflata in Depoul Suceava, dar care apartine de fapt Depoului Arad.
Trenul purtand numele Nostalgia apartine Regionalei CF Timisoara. Este format dintr-un vagon de clasa I, cu 42 de locuri, un vagon de clasa a II-a, cu 56 de locuri, un vagon-restaurant si un vagon de bagaje, care au fost construite si au circulat in alcatuirea trenurilor de calatori in perioada interbelica.
Si Regionala de Calatori Brasov se poate lauda cu un tren de epoca. Acesta este format din doua vagoane de clasa I, cu 36 de locuri, un vagon-salon si unul de bagaje. Si aceste vagoane au fost construite si au circulat pe caile noastre ferate in alcatuirea trenurilor de calatori intre cele doua razboaie mondiale.
Toate aceste garnituri, vestigii ale altor vremuri, sunt tractate de locomotive cu abur din seriile 50.000, 150.000, 230.000 si 231.000. Unele dintre ele au fost fabricate la inceputul secolului al XX-lea si sunt mentinute inca in exploatare in depourile CFR, putand fi puse in circulatie si in alte compuneri, in functie de comanda agentului de turism si de cererea clientului.
"Veteranele" tractiuniiLocomotivele cu abur din seria 150.000 au fost construite la Uzinele Resita si Malaxa, intre anii 1944-1960, si au fost utilizate in special la tractarea trenurilor grele de marfa, dar si a unora de calatori.
Dupa cum aratam, desi au depasit varsta pensionarii, unele dintre ele continua sa slujeasca si azi calea ferata. Astfel, in anul 1985, locomotiva 150.025 a asigurat tractiunea prestigiosului tren Nostalgic Orient Express. In prezent, ea se afla in Depoul Ploiesti, este folosita la tractarea unor trenuri nostalgice, fiind singura de acest tip inca apta de serviciu.
Locomotivele din seria 142.000 au fost construite de aceleasi uzine, intre anii 1937-1940, si sunt cele mai puternice din cate au circulat pe caile noastre ferate. Ele remorcau in palier un tonaj de 700 tf, cu o viteza de 110 km/h. Din aceasta serie, numai locomotiva 142.044, aflata in Depoul Arad, care tracteaza trenul Nostalgia, mai este actualmente in stare de functionare.
Locomotivele din seria 230.000 au fost construite de diverse firme germane si au constituit baza pentru tractarea trenurilor de calatori. Au fost retrase din serviciu in anii '80, in prezent fiind in stare de functionare numai locomotiva 230.224, care se afla in Depoul Sibiu.
Locomotivele din seria 231.000 au fost construite intre anii 1913-1917, tot de firme germane, si au asigurat tractarea trenurilor rapide de calatori si a unor trenuri de lux, printre care Carpati Expres si Orient Expres. Din aceasta serie doar locomotiva 231.061 este mentinuta in stare de functionare. In prezent, ea se afla in Depoul Sibiu si este utilizata la remorcarea trenurilor de epoca.
Sper ca aceste cateva randuri sa va fi starnit interesul de a face o incursiune, fie ea si imaginara, in vremurile de inceput ale "drumului de fier" din tara noastra, pentru a redescoperi roadele ingeniozitatii si ale temeritatii generatiilor trecute, ale harniciei si daruirii celor care au pus temelia Cailor Ferate Romane!
, www.logooff.net
