CARBUNELE, in transporturile feroviare romane

[zofei.2006]

                                             CARBUNELE, in transporturile feroviare romane


Carbunele este definit in literatura de specialitate ca o roca sedimentara formata prin incarbonarea resturilor vegetale ce se prezinta sub forma de straturi intercalate intre alte roci, fiind cunoscut si folosit din cele mai vechi timpuri.
Dovada folosirii lui de catre romani in Dacia este furnalul primitiv descoperit in Valea Caselor de la Ghelar – Hunedoara, si chiar halda de zgura de la Teliuc.
In secolul XI-XII in Anglia si Germania se folosea carbunele la topirea metalelor si incalzitul locuintelor.
Pe plan mondial folosirea intensiva a carbunelui incepe in anul 1880-1881, o data cu dezvoltarea metalurgiei si a siderurgiei.
Rezerva mondiala de huila si lignit este apreciata la aproape 7 milioane de tone, cantitate suficienta pentru un consum normal pentru 4500 de ani.
In anul 1900 carbunele avea o pondere de 95% in producerea energiei, pentru ca numai dupa 30 de ani ponderea sa scada la 73,4%, petrolul aparand cu 17,1% si energia hidraulica, cu 9,45%.
In anul 1930 productia mondiala de 1397,8 mii tone carbune se folosea in proportie de 22% ca materie prima (10% productie, 7% prelucrarea otelului si 5% uzinele de gaz) si 78% combustibil solid utilizat: 29% in industrie, 23% la caile ferate, 6% la centralele termice, 3% pentru navigatie si 17% in consumul gospodariilor.
In privinta consumului de carbune pe cap de locuitor la inceputul secolului XX, Statele Unite ocupau primul loc, cu 4110 kg/locuitor, in timp ce tara noastra, cu bogatele ei resurse, se afla printre cele mai slabe consumuri europene, de 170 kg/cap de locuitor.
In Romania au fost importante zacaminte de carbune cunoscute din cele mai vechi timpuri si raspandite pe aproape toata suprafata tarii.
Antracit si huila – in Muntii Banatului, carbunele brun – in Valea Jiului si in bazinul Comanesti, huila – in Tara Barsei (Codlea, Cristian, Vulcan) si importante rezerve de ligniti – in bazinele Olteniei, Dambovita si Muscel.
Dupa datele prezentate de profesorul I. Mrazek in studiul privind Progresele stiintei geologice in Romania, rezulta ca in anul 1931 zacamintele nationale de carbune au fost apreciate la 21 de milioane de tone de carbune brun si 25,8 milioane de tone de huila in bazinul Banatului, 26 de milioane de tone de lignit si 0,5 milioane de tone de huila in Tara Barsei, 1635 de milioane de tone de carbune brun in bazinul Jiului si 967,7 milioane de tone de lignit in regiunea subcarpatica (Oltenia, Doicesti, Sotanga, Laculete, Filipestii de Padure si altele).
Primele straturi de carbune se descopera prin anul 1780 in Valea Jiului, dar raman neexploatate din cauza mijloacelor rudimentare de transport si a lipsei de drumuri.
O data cu concesionarea zacamintelor din Muntii Semenicului unei societati cu capital austriac, se deschid si primele exploatari de huila la Domani si Secu, in anul 1788, si ceva mai tarziu si la Anina, in Muntii Banatului.
In Moldova prima exploatare de carbune o aflam in anul 1825 in bazinul Comanesti, de unde carbunele se transporta cu carutele la Iasi, pentru moara de foc, sau la Galati, pentru vapoarele din port.
Intre anii 1830 si 1836 in Tara Barsei, compania "Kronstader Schurverin" extrage primii carbuni din minele de lignit de la Vulcan, Codlea, Holbav si Baraolt.
In Valea Jiului, fratii Hoffman si "Societatea Brasovia, de mine si cuptoare" deschid prima mina la Lonea, in anul 1840, o data cu exploatarile de la suprafata de la Vulcan, Petrosani si Petrila, iar 10 ani mai tarziu este exploatata si huila de la Lupeni, de catre firma COHN din Craiova.
Fara indoiala ca extractia carbunelui in Romania capata un interes deosebit dupa anul 1880, o data cu avantul metalurgiei, cand incepe sa se manifeste lipsa de combustibil indigen prin imputinarea padurilor si cand, dupa anul 1881, statul trece la deschiderea a noi exploatari necesare unei independente energetice. Dupa acest an incepe exploatarea zacamintelor de lignit din Carpatii Sudici, intre Valea Prahovei si Valea Dambovitei, la Ceptura si Filipestii de Padure (judetul Prahova), Sotana si Margineanca (judetul Dambovita) si, dupa anul 1906, si la Domnesti, Berevoiesti si Poienari (judetul Arges).