120 de ani de existenta a Cailor Ferate Romane
Descoperirea caii ferate a fost una dintre marile cuceriri ale extraordinarului veac al XIX-lea. Inginerului englez George Stephenson ii revine marele merit al punerii in functiune a primului tronson de cale ferata. Epocala descoperire avea sa cuprinda in putini ani o buna parte a Europei Occidentale si apoi si a Europei Centrale. Daca in vremea lui Ludovic al XVI-lea distanta dintre Paris si Lyon era strabatuta in cinci zile - cu numai o zi mai putin decat era parcursa in vremea lui Iulius Cezar, in 1855 aceeasi distanta era strabatuta cu trenul doar in zece ore! Ritmul constructiilor de cai ferate avea sa se intensifice an de an. Intre 1870 si 1900 s-a trecut in Europa de la 105.000 km la 238.000 km.
In mod firesc, si spatiul romanesc a fost cuprins in acest proces, mai intai Banatul, apoi parte din Transilvania si - in 1860 - Dobrogea. Constituirea statului national si ansamblul proceselor de modernizare care au urmat au adus la ordinea zilei si problema constructiei cailor ferate in Romania. De la proiectele din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, s-a ajuns, inca de la inceputul domniei lui Carol I, la efectiva realizare a liniei Bucuresti - Giurgiu, pentru ca apoi sa inceapa un vast program de constructii menit a lega nordul Moldovei de Galati, dar si de Varciorova. Implicarea capitalului strain a fost benefica prin aceea ca a grabit construirea cailor ferate, dar, totodata, a fost si un prilej de malversatiuni, datorate in primul rand intreprinzatorului prusian Strousberg. Dar, oricum, in preajma implicarii Romaniei in razboiul din 1877 se depasise cu mult mia de kilometri de cai ferate construite. Drumul de fier si-a demonstrat utilitatea in acel moment nu numai pentru armata romana, dar si pentru cea rusa. In 1878, dupa incheierea pacii, Romania poseda 1.377 km de cai ferate.
Despagubirea de catre statul roman a actionarilor germani pagubiti de Strousberg a reprezentat, din cauza presiunilor exercitate asupra lor de abilul cancelar Otto von Bismarck, una dintre conditiile recunoasterii independentei Romaniei nu numai de catre Germania, dar si de catre Franta si Anglia. Nu intamplator, legea pentru despagubirea actionarilor a fost adoptata de Parlamentul Romaniei in ianuarie 1880, pentru ca in februarie sa aiba loc recunoasterea independentei de catre cele trei puteri amintite si pentru ca apoi, urmare a noii situatii, sa fie constituita directia princiara a cailor ferate preluate in administrarea statului roman.
In intervalul care s-a scurs, caile ferate s-au dovedit a fi una dintre institutiile cele mai importante, dar si cele mai serioase ale statului roman. Ele au reprezentat o institutie statornica, care a reusit sa infrunte vremurile impunand respect. Specialistii romani s-au dovedit la inaltimea complicatelor sarcini ce le-au revenit. Cand au inceput a construi chiar ei tronsoane, au facut acest lucru in conditii cu mult mai avantajoase pe plan material, realizand lucrari de calitate. Totodata, in procesul de dezvoltare a drumului de fier, au infaptuit lucrari competitive pe plan mondial, un exemplu fiind construirea podului de peste Dunare de la Cernavoda de catre marele inginer Anghel Saligny. Oricum, in 1916, in preajma intrarii ei in razboi, Romania poseda 3.588 km de cai ferate.
In fericitul an 1918, cand romanii s-au strans laolalta in unice hotare, si in deceniile urmatoare, caile ferate au jucat un rol esential in edificarea acestei Mari Romanii, asigurand legaturile si caracterul unitar al statului. Cu atat mai mult ceferistii si-au facut atunci pe deplin datoria cu cat imprejurarile de inceput fusesera deosebit de complicate. In Bucovina caile ferate fusesera in buna parte distruse din cauza razboiului, in Basarabia se ridicase problema ecartamentului liniilor, iar in Vechiul Regat urmarile conflagratiei fusesera dintre cele mai grele (265 de locomotive in functiune din 910 si doar 3.511 vagoane de marfa din 23.576 existente inainte de razboi!). Se adaugase acestei situatii dezastruoase faptul ca trebuise realizata, si inca cat mai grabnic, o opera de unificare a unor sisteme diferite provenite din mai multe state. Romania a trecut atunci cu bine prin "proba de foc". In cativa ani, functionarea cailor ferate s-a normalizat si apoi s-a trecut chiar la noi constructii si la dotarea moderna. In 1938 in Romania existau 11.375 km. Caile ferate isi dovedisera pe deplin viabilitatea in cadrul statului unitar.
Au trecut 120 de ani de existenta a acestei institutii de maxima insemnatate in viata oricarui stat si bilantul este neindoielnic pozitiv, desi vremurile care au urmat anului 1938 au fost departe de a fi fericite si incercarile au fost numeroase. Caile ferate romane s-au aflat insa, in ciuda avatarurilor, a greutatilor si presiunilor, la inaltimea datoriilor ce le-au revenit. Astazi, cand Romania trece printr-un dificil proces de reforma, dar si de adaptare la noile realitati ale lumii, la un inceput de mileniu, Caile Ferate Romane, sarbatorind cei 120 de ani de existenta ca institutie nationala fundamentala, se dovedesc, ca si in trecut, unul dintre pilonii existentei economico-sociale a tarii. Sa le uram viata lunga si noi impliniri!
, www.logooff.net
