28 Martie 2024, 14:16:01

Autor Subiect: DOUA MARTURII DESPRE INCEPUTUL ISTORIEI FEROVIARE IN SPATIUL ROMANESC  (Citit de 3815 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

06 Decembrie 2009, 22:42:21

zofei.2006

  • Vizitator
                                                                  DOUA MARTURII DESPRE INCEPUTUL ISTORIEI FEROVIARE IN SPATIUL ROMANESC
                                                                     
                                                                                                   UN FIRMAN IMPERIAL SI O MARCA POSTALA



Razboiul Crimeii se incheiase in martie 1856 prin Pacea de la Paris, dar pentru Imperiul Otoman evenimentele au insemnat in fapt o noua stirbire a puterii si a prestigiului sau, desi iesise victorios, cu contributia hotaratoare a Angliei, Frantei si a regatului Sardiniei. Una dintre consecintele imediate ale tratatului incheiat atunci intre marile puteri a fost acceptarea de catre Imperiul Otoman a sporirii influentei puterilor occidentale in teritoriile sale. Englezii isi inmultesc astfel navele comerciale pe Dunare si pe Marea Neagra, cautand sa creeze si cai de transport terestre pentru colectarea si transportul marfurilor.
In 1856 teritoriul romanesc dintre Dunare si mare se afla sub dominatie otomana, iar Constanta era un mic targ de pescari saraci, cu un bazin portuar care putea adaposti mici ambarcatiuni locale si o zona inconjuratoare slab productiva. Daca portul ar fi fost marit si s-ar fi construit o linie ferata care sa taie Dobrogea pana la Cernavoda, scurtand astfel mult distantele si evitandu-se efectele inghetului pentru navigatia pe Dunare si la bara Sulina, zona ar fi putut deveni atractiva din punct de vedere economic.
La 1 septembrie 1857 un intreprinzator englez,
Sir John Trevor Barkley, ca reprezentant al grupului londonez format din Thomas Wilson, Cunard, Price, Paqet, Lewis si Newall, a incheiat cu guvernul turc o conventie pentru concesionarea construirii si exploatarii liniei ferate de la Constanta la Cernavoda, a porturilor din localitatile terminus si a administrarii comertului de import-export.
Conventia avea doua versiuni, in limbile franceza si turca, si devenea executorie datorita unui firman al sultanului otoman Abdul Medjid (1839-1861). Documentul cuprindea conditiile privitoare la executarea lucrarilor si la folosirea liniei ferate Kustendje Boghas Keni. Durata concesiunii era de 99 de ani de la data intrarii in functiune a liniei ferate.
Concernul englez apare in conventie sub forma "Compagnie du chemin de fer Imperial Ottoman du Danube et de la Mer Noire", dar in realitate el s-a numit oficial Danube and Black Sea Railway Küstendje Harbour Company Limited, pe scurt DBSR, initiale continute si de bornele care delimitau terenurile concesionate in acte si pe o marca postala emisa in imprejurari legate de acest eveniment.
Legatura dintre Dunare si Marea Neagra asigurata de linia Cernavoda – Constanta a fost cea mai scurta realizata vreodata intre cele doua localitati. Pe aceasta linie a calatorit de doua ori – in 1860 si 1864 – domnitorul Al. I. Cuza mergand la Constantinopol.
Linia, scria inginerul Perronet in 1865 in tratatul sau de cale ferata, "avea drept scop ca sa evite vapoarelor trecerea gurilor Dunarii, care este lunga si periculoasa". Ea a fost inaugurata la 4 octombrie 1860, fiind construita cu material englezesc, iar exploatarea s-a facut dupa normele cailor ferate engleze pana la rascumpararea liniei de catre statul roman in 1882.
Aceasta cale ferata a fost prima ce s-a construit in Imperiul Otoman. Linia pleca din portul Constanta, trecea pe la marginea orasului, printr-o linie in zig-zag, ajungand la gara ce se construise la marginea de apus a orasului Constanta. Apoi, linia pornea spre vest, strabatand satele: Murtfatlar si Medgidia, trecand in vecinatatea malului sudic al vaii Karasu, ajungand in portul Cernavoda de la Dunare, dupa un traseu de 64,675 km.
Linia a ramas in uz pana in anul 1937, cand a fost desfiintata. Fapt demn de subliniat era diferenta de nivel ce se castiga intre platforma portului si gara orasului Constanta. Linia pornea de la aproximativ 250 m departare de cladirea de calatori inspre Medeea. Acolo fusese o veche statie situata la 3,9 km spre vest de gara Constanta. Linia "zig-zagului" iesea din calea principala si cobora in panta pe langa creasta de sud a malului marii, mergand paralel cu acesta. Ea ocolea Palatul de Justitie si pe cel al Prefecturii. Dupa aceea, linia rebrusa, coborand in panta continua de circa 30%, mergand pe langa vechile magazii din piatra ale Cailor Ferate si prin spatele platformei portului.
Dupa alti 750 m linia facea un al doilea rebrusment, ajungand in cele din urma pe platforma portuara. De aici se ramifica in mai multe linii de garare, unde se depuneau garniturile trenurilor ce veneau in port. Din ultimul rebrusment se prelungea pe langa mal o linie ferata de circa 1.500 m, care ajungea pana in dreptul bazinului petrolier de astazi si ducea spre zona unde se afla plaja de la Mamaia.
Compania engleza facea o exploatare generala, comuna, atat a cailor ferate, cat si a porturilor. In acelasi timp, controla toate operatiunile legate de import sau export.
La 10 decembrie 1882, Statul Roman a cumparat de la Compania DBSR aceasta linie, impreuna cu opt locomotive, 30 de vagoane de calatori si aproape o suta de vagoane de marfa. O data cu acest inventar, in administratia liniei au ramas si multi dintre salariatii fostei companii, printre care si seful statiei Cernavoda, al carui nume il aflam mentionat pe un plic francat cu marca de 20 paras adresat "à Monsieur Charles Gasquet/Chef de gare/Tchernavoda".
In cursul anilor linia ferata care strabate Dobrogea a fost refacuta pe un alt traseu, dublata si inzestrata cu instalatii moderne, au aparut statii si halte intre cele doua localitati, linii de ramificatie inspre sud si nord care au realizat, prin podul Anghel Saligny, legatura cu restul teritoriului Romaniei.
Hazardul a facut sa ajunga pana la noi doua, si cele mai importante, izvoare istorice legate de inceputul acestei originale linii de cale ferata, poate cea mai originala din Romania: firmanul sultanului Abdul Medjid din 1857 si rarissima marca postala emisa 10 ani mai tarziu in imprejurari pe care le vom prezenta in cele ce urmeaza.
Circulatia feroviara intre porturile colectoare/distribuitoare Constanta si Cernavoda, traficul comercial si relatiile de diferite naturi au facut necesara infiintarea unui organism postal care sa asigure legatura terestra intre posta maritima si cea fluviala.
In anul 1864 s-a infiintat Compania DBSR, in fapt o posta locala particulara, denumita Local-Post, ea stabilind legatura intre cele doua localitati si, in continuare, legatura cu serviciul postal al companiei maritime austriace Lloyd. Corespondenta venea cu vaporul de la Constantinopol la Constanta, de aici era dusa pe calea ferata pana la Cernavoda si apoi cu vaporul societatii fluviale DDJG, la destinatie, in tarile Europei.
In 1867 aceasta Local-Post – care a functionat aproximativ patru ani – a emis o marca postala care a fost obliterata in mod obisnuit cu cerneala, cu pana, si uneori cu stempelul "Kustendje" al Agentiei Lloyd. Marcile postale obliterate ale Companiei DBSR sunt extrem de rare, iar corespondenta purtand timbrul obliterat de companie trebuie sa fie considerata "cea mai mare raritate in filatelia romana".
Marca emisa de DBSR era dantelata, avand dimensiuni mici (18,5 x 22,25 mm), imprimarea s-a facut prin litografiere, pe hartie colorata, cu o valoare de "20 paras" (20 parale).



Asa cum se vede in fotografia alaturata, mult marita, a acestei raritati filatelice, pe marginea din dreapta marca are inscriptia DBSR, sus LOCAL-POST, in stanga – KUSTENDJE & CZERNAWODA, iar jos – 20 PARAS.
Pornind din prim-planul marcii, desenul reprezinta Marea Neagra, o corabie mare, cateva ambarcatiuni mici si un tren cu o locomotiva care scoate fum, apoi sunt schitate malurile din spatele portului, care par niste munti, iar deasupra peisajului apare desenul unei stele in concavitatea unei semiluni – ca simbol al suveranitatii otomane.
Pentru iconografia istorica feroviara aceasta marca prezinta un interes deosebit fiind singura reprezentare din secolul trecut a vechii linii feroviare dobrogene.
Firmanul sultanului Abdul Medjid prin care se aproba concesionarea si trecerea la executare este un document de o deosebita valoare istorica, deschizand "era feroviara" in Imperiul Otoman intr-o provincie care de drept nu-i apartinea. El se gaseste in patrimoniul Muzeului CFR, insotit de traducerea efectuata in perioada interbelica de inginerul Vangheli Misicu, traducere pe care o reproducem aici, pastrand grafia traducatorului:


memorat
Advertisement
Partenerii Asociatiei Ro-Trans

Parteneri "Asociatia Ro-Trans":

            

06 Decembrie 2009, 22:46:40
Răspuns #1

zofei.2006

  • Vizitator
                                                                                                                                           [1857]
                                                                             Concesia construirii liniei ferate de la Marea Neagra la Dunare
                                                                                      Catre Barklay si asociatii – toti engleji -
                                                                                                      ABDUL MEDJID




Al Angliei Foarte Respectabil Stat Onorabilul Supus in Capitala Mea aflandu-se BARKLAY din partea Asociatilor de la satul Bugaz pana la Constanta o Cale Ferata in vederea construirii favoarea Decretului Inaltimii Mele cerand Consiliului Superior al Tanzimatului a fost adus cazul care convocand zisa Firma a avut multiple discutii si examinari si comportand doua zeci articole contractul incheiat fiind examinat de asemenea si studiat de Foarte Respectabilul Meu Consiliu de Ministri a prezentat Caii Mele Imperiale si Ordinul raportandu-se la executia sa de conformitate fiind emanat de la Puterea Mea Imperiala si plasandu-se dupa contractul precizat aceasta Companie sub Ratiunea Sociala Compania Caii Ferate de la Marea Neagra si de la Dunare si patenta fiind acordata de Autoritatea Mea Imperiala in vederea infiintarii si constituirii acestei Companii cu durata de 99 de ani incepand din ziua cand sus zisa Cale va incepe sa fie exploatata in intregime tot fiind supusa tuturor dispozitiunilor de Lege si Regulamente ale Inaltului Meu Stat si in toate cazurile aflandu-se sub supravegherea Sultanatului Meu Imperial si Contractul citat mai sus fiind semnat si sigilat de catre ale Inaltului Meu Stat Afacerilor Straine si Finante si Comert Ministere si Puterea prezentului Meu FIRMAN IMPERIAL fiind conferit Domnilor Fondatori in vederea executarii totale a conditiilor Contractului sus enuntat prezentul Meu Ordin Glorios a emanat de la Consiliul Meu Imperial comportand permisul de fondarea acestei Companii si de constructie a zisei Cale Ferata cu aplicarea conditiilor contractului transcrise mai sus in scris dat a doua zi a lunei Muharem a anului 1274.



Un firman imperial de acum 143 de ani, o marca postala cu tema feroviara si o cale ferata de exceptie sunt marturii istorice prin a caror cunoastere noi, cei de astazi, putem reconstitui mai exact un moment important din epoca de inceput a edificarilor feroviare in spatiul Romanesc.
memorat
Advertisement