PRINTRE PODGORIILE RENUMITE, PRIMA CALE FERATA ELECTRIFICATA DIN ROMANIALa 10 aprilie 1913 pleca din Arad, pe o linie cu ecartament ingust de un metru, un tren electric, cu captarea curentului dintr-un fir exterior, amplasat pe deasupra trenului. Era, desigur, o premiera in acel moment in aceasta zona si chiar printre primele din Europa! Doar 22 de ani trecusera de cand, tot pe ecartament de 1.000 mm si tot pe curent continuu, in Elvetia se lansase prima cale ferata electrificata! De fapt, acest tren de la Arad era un fel de automotor electric care remorca mai multe vagoane si era urmasul unui automotor cu motor cu combustie interna, care inaugurase aceasta linie cu sapte ani mai inainte, la 1 decembrie 1906. Linia pleca din Arad si se indrepta spre o zona de o frumusete si – in acelasi timp – valoare inegalabile: podgoriile Ghiorocului, Minisului si Radnei. Trenul avea menirea sa deserveasca multimea de localitati dintre Arad, Ghioroc, Pancota si Radna, cu oameni deosebit de harnici si cu bogatii de tot felul, de la lemne de foc si materiale de constructii, pana la licoarea "datatoare de viata lunga", cum o denumea atat de convingator N.D. Cocea.
Sa vedem pe scurt istoria acestei linii, unicat in tara noastra, dar care nu mai "traieste" decat ca o curiozitate tehnica in transporturile locale si, din cand in cand, la solicitare, autoritatile pun in circulatie un tren format din auto-motoare si remorci reconditionate dupa cele originale, initiale, spre satisfactia grupurilor de turisti nostalgici.
Constructia acestei linii s-a facut in baza unui act de concesiune emis de Ministerul Comertului din Austro-Ungaria in anul 1905 pe numele a doua persoane, Antal Péterfy si dr. Simion Steiner, pe o durata de 90 de ani, adica pana in anul 1955, cand trebuia sa treaca in posesia statului.
Finantarea constructiei si exploatarea liniei s-au asigurat de Societatea anonima pe actiuni a cailor ferate cu motor de interes local Arad-Podgoria, constituita in acest scop in municipiul Arad.
Prin denumirea generica Podgoria, care, desigur, face aluzie la bogatia preponderenta din zona, este desemnat un grup de trei linii (ramuri) care pleaca din localitatea Gioroc: una spre Arad (22 km), a doua spre Pancota (22 km) si a treia spre Radna (14 km).
Din punctul de vedere al exploatarii feroviare, linia avea 24 de puncte de sectionare si oprire, prevazute cu cladiri sau simple gherete in unele puncte de oprire. De asemenea, existau remize pentru automotoarele electrice la capete de sectii si un depou la Arad, dotat cu ateliere si poduri rulante pentru intretinerea si repararea materialului rulant.
Asa cum aratam la inceput, electrificarea liniei s-a produs dupa sapte ani de la darea in exploatare, lucrare ce s-a executat dupa un proiect Ganz (Budapesta) si cuprindea o centrala termoelectrica la Arad, ce furniza curent alternativ cu frecventa de 42 Hz. Dupa transformarea in curent trifazat de 15 kV, era transmis la statia de tractiune de la Ghioroc, unde se convertea in curentul continuu de 1.650 V necesar functionarii automotoarelor, care erau inzestrate cu patru motoare electrice de tractiune, cate doua pe fiecare boghiu, ceea ce permitea unui automotor sa remorcheze cinci vagoane, cu o viteza de 40 km/h.
Mai trebuie sa precizam ca automotoarele erau fabricate de Uzinele Ganz Danubius din Budapesta, aveau 14 m lungime si o capacitate de 45 de locuri. Societatea Arad-Podgoria a functionat ca societate anonima de exploatare pana la 11 iunie 1948, cand liniile au fost trecute in patrimoniul CFR in baza legii de nationalizare. Pentru exploatarea comerciala a liniei s-a intocmit un tarif special pentru transportul de calatori, bagaje, mesagerie, coletarie si vagoane complete, valabil de la 1 octombrie 1948 si nemodificat pe toata durata existentei liniei la CFR.
Activitatea liniei (exprimata in expedieri) a evoluat de la 12.421 tone de marfa si 684.235 calatori in anul 1907, pana la 35.127 tone marfa si 2.809.272 calatori in anul 1945. La preluarea liniei de catre CFR traficul era in declin, dar dupa anul 1949 evolutia traficului s-a schimbat si a atins in anul 1955 apogeul: peste 46 mii tone de marfa si aproape 3,5 milioane de calatori. Dupa acest an, mai ales dupa 1959, traficul de marfuri a scazut, dar nu acelasi lucru se poate spune si despre cel de calatori.
In anul 1964, din motive de urbanizare si sistematizare, portiunea de linie ce traversa orasul Arad a fost suprimata, calea ferata fiind limitata la terminalul din cartierul Micalaca, dar din 1977 linia a fost adusa de la terminal pana in incinta atelierelor si a depoului din Arad, care ramasesera fara legatura cu exploatarea.
Data de 1 ianuarie 1983 poate fi considerata "inceputul sfarsitului" acestei file din Istoria Cailor Ferate Romane: calea ferata Arad–Podgoria a fost preluata de la CFR de catre Intreprinderea Judeteana de Transport Local. Desigur, interesele si masurile difera si o prima modificare este trecerea la folosirea tramvaielor orasenesti pana la Ghioroc; desigur, cu unele modificari in alimentarea cu energie electrica. Exploatarea automotoarelor electrice a ramas, la inceput, numai pe ramurile Ghioroc–Pancota si Ghioroc–Radna, dar, nu dupa mult timp, traseele de autobuze, paralele cu calea ferata, si politica tarifara avantajoasa pentru transportul auto au condus, lent dar sigur, la momentul final: 1 octombrie 1991, cand se desfiinteaza exploatarea electrica a liniilor Pancota–Ghioroc–Radna si se inlocuieste cu transport auto.
, www.logooff.net
