Pazitorii de stanci – o meserie ce implica risc si siguranta

[zofei.2006]

                                        Pazitorii de stanci – o meserie ce implica risc si siguranta


Cine sunt ei? De ce si-au ales aceasta meserie?
Cat de importanta este ea pentru activitatea de transport feroviar


Exista in tara zone unde linia ferata a fost taiata cu greu prin peisaje in care stanca abrupta sau apele tumultuoase au reprezentat piedici serioase in munca lucratorilor la calea ferata. Intr-o astfel de zona a fost construita linia Salva – Sighetu Marmatiei (118 km).
    Bogatiile zonei (lemn si sare, in special) au impus construirea de linii inguste, la inceput pentru exploatarea sarii (in 1833) si apoi, la 15 decembrie 1894, a fost deschisa calea si pentru transportul calatorilor (pe traseul Sighetu Marmatiei – Valea Viseului).
    Linia Salva – Sighetu Marmatiei se afla in curba cu raze ce incep de la 180 m si prezinta declivitati mari, mergand pana la 22‰. Terasamentul caii este construit pe versantul muntilor pe portiunea Salva – Viseu de Jos si in lungul raurilor Viseu si Tisa, pe portiunea Viseu de Jos – Sighetu Marmatiei. Aici, pe o distanta de doar 118 km, se gasesc 426 de lucrari de arta care includ poduri, podete si viaducte, precum si sapte tunele dintre care cel mai mare, Maramures, are lungimea de 2,4 km. La acest volum impresionant de constructii se adauga ziduri de sprijin, drenuri, santuri pereiate si ranforsate, aparari de maluri, regularizari de albii etc.
    Peisajul de o frumusete deosebita, vazut de ochii calatorului ce priveste pe geamul compartimentului, este “aparat” de personaje indispensabile pentru aceasta zona - pazitorii de stanci.
    Cine sunt ei? Oameni obisnuiti, feroviari, ai caror parinti, poate, au lucrat tot la calea ferata. Zi de zi, ei trebuie sa verifice zonele unde caderile de stanci in gabaritul liniei sunt iminente. Ei merg zilnic kilometri intregi si cerceteaza atat linia, cat si peretele muntos din imediata sa apropiere.
    In general, s-a incercat eliminarea acestor puncte prin executarea lucrarilor necesare pentru stabilizarea peretilor stancosi. Dar exista zone unde acest lucru nu a putut fi realizat. Asemenea puncte sunt la km 6+300, intre statiile Salva si Cosbuc, 23+270 intre Telciu si Halta Fiad si 3+700 intre Valea Viseului si Halta Bistra. Astfel, zilnic, acesti anonimi sunt responsabili pentru siguranta circulatiei trenurilor in punctele amintite. Responsabilitatea, vigilenta si seriozitatea sunt cuvinte de ordine pentru acesti oameni a caror meserie, pe statul de salarii, este aceea de revizori de puncte periculoase, chiar daca lumea le spune, simplu si clar, “pazitori de stanci”. Ei trebuie sa vada tot si uneori chiar sa anticipeze. Si, intotdeauna, sa actioneze la timp si in timp, astfel ca in cazul prabusirii de stanci acestea sa fie inlaturate rapid pentru a nu se produce intarzierea trenurilor. Oameni ca Chiharcan George, Petri Ioan, Furcea Ioan, Rus Tanase, Martari Dumitru, Balan Ioan, Dumitru Ioan, Scuturici Gheorghe, Bichigean Vasile, Boiciuc Nicolae, Nicorici Ioan, Boiciuc Vasile, Steleac Gheorghe de la districtele L 5 Nasaud si L 7 Viseu poarta, asa cum am mai spus, apelativul de “pazitori de stanci”. Ei au norocul sa traiasca si sa-si desfasoare activitatea in cadrul unor peisaje mirifice, dar in acelasi timp, asigura, pentru alte mii de oameni, posibilitatea de a admira aceste locuri.
    Alaturi de “pazitorii de stanci” lucreaza si cei care au obligatia sa inlature stancile cu tendinta de cadere, salariati de la districtele de intretinere a lucrarilor de arta LA 2 Telciu si LA 3 Sighetu Marmatiei.
    Activitatea de formare si instruire a personalului ce pazeste aceste puncte reprezinta un segment unde implementarea vigilentei si a seriozitatii constituie un obiectiv important pentru siguranta circulatiei trenurilor.